PD aruncă PL-ul la groapa istoriei

Dintotdeauna am considerat sondajele ca fiind cea mai simplă formă de manipulare a opiniei publice prin prezentarea unor date culese de la un număr limitat de persoane, care la rîndul lor fie sunt politizate fie indecise. Totuşi trebuie să recunosc că sondajul prezentat recent de Politicon a fost o mică exceptie.

Astfel, potrivit sondajului Politicon  înregistrăm următoarea situaţie: Partidul Liberal Democrat ocupă primul loc în Top 10 cele mai influente partide politice ale anului 2013, acumulînd 244 de puncte.

Pe locul doi se clasează Partidul Comuniştilor, cu 211 puncte, iar pe locul trei, cu 199 de puncte, este Partidul Democrat.

Partidul Liberal se plasează pe locul patru, iar locul cinci este ocupat de Partidul Liberal Reformator, recent constituit.

Clasamentul este continuat de Mişcarea Populară Antimafie, Partidul Socialiştilor din Republica Moldova şi Partidul Naţional Liberal. Locul nouă este ocupat de Partidul Popular din Republica Moldova, iar pe locul 10 s-a clasat Partidul Social Democrat.

Potrivit lui Anatol Ţăranu doar partidele care au ocupat primele trei poziţii au şanse să ajungă în Parlament în urma alegerilor parlamentare din 2014, iar PLR, formaţiune nou creată, trebuie să depună mai multe eforturi să iasă din zona incertitudinii pentru a putea trece pragul electoral. Mai mult decît atît PL nu are nici cea mai vagă şansă să ajungă în legislativ. Asta deşi curent, Mihai Ghimpu era ferm convins că în urma viitorului scrutin electoral partidul său nu va mai fi în opoziţie, ci în coaliţie.

De această dată marea bătălie pentru fotoliile din legislativ şi executiv se va da între PLDM şi PCRM, care vor acumula majoritatea voturilor. Pe cînd PDM la sigur va lua locul actualul PL, care treptat va fi eliminat din actul guvernării.

Trebuie să recunoaștem, că electoratul unionist este unul de 10-15%. Dacă PL va pierde acest electorat, PD l-ar putea acapara cu timpul.

Aici am mai multe agrumente. Plahotniuc este cum spune Vitalia Pavlicenco, un bun român. Adrian Candu, vice-spicherul legislativului, este chiar unionist. La fel e și Valentina Stratan, ministrul Pavel Filip, vice-ministrul Victor  Zubcu.

Dumitru Diacov a recunoscut că limba este română.  Aurel Băeșu, membru CC, care a legiferat limba romînă, este reprezentant PD.  Dacă e să credem zvonurilor că Curtea și personal Alexandru Tănase este controlat de Plahotniuc, atunci el își poate asuma laurii că a dat o lovitură de grație independenței Republicii Moldova, apropiind MAREA UNIRE.

Tot PD a susținut  interzicerea simbolicii comuniste, închiderea NIT, optimizarea școlilor rusești, introducerea istoriei românilor în școli și a BAC la această disciplină, legea antidiscriminare. Prime controlat de PD a difuzat filmul Golgota Basarabiei, care este rusofob prin definiție.

Să nu uităm, că grație faptului că Plahotniuc și Lupu l-au dus de nas foarte elegant pe Serghei Narîșchin, a fost posibilă crearea AIE 2.

Totodată, toți știu, că la Procuratura Generală încă din 2011 se află dosarul firmei Parstar, controlată de Mihai Ghimpu. Firma a prejudiciat statul cu vreo 500.000 lei. Dosarul este înghețat. Dar dacă PD va dori, dosarul ar putea fi resuscitat. Și atunci, s-a zis cu дядя Миша. Atunci și lui Dorin Chirtoacă îi vom zice good bye…

Așadar, PD poate pretinde la acest bazin electoral de 10-15% , care este unul stabil.  

Aceiaşi situaţie o atestăm şi la compartimentul top 50 politicieni ai anului 2013. Prim-ministrul Iurie Leancă ocupă primul loc urmat de preşedintele PLDM, ex-premierul Vlad Filat, şi de liderul PCRM, Vladimir Voronin.

Locul patru în top este ocupat de şeful statului, Nicolae Timofti. Primarul general al municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă, este pe locul cinci, fiind urmat de prim-vicepreşedintele PDM,Vlad Plahotniuc.

Liderul fracţiunii parlamentare a PLDM, Valeriu Streleţ, se situează pe locul şapte, iar liderul Partidului Democrat, Marian Lupu, pe locul opt. Acesta este urmat de vicepremierul Natalia Gherman, iar preşedintele Parlamentului, Igor Corman, încheie Top 10 din 50 cei mai influenţi politicieni ai anului.

Cele mai semnificative evoluţii în 2013 le-au avut vicepreşedintele Parlamentului, Liliana Palihovici (locul 17), care a urcat 25 de poziţii comparativ cu anul trecut. Cu 24 de poziţii s-a ridicat Natalia Gherman, iar Igor Corman – cu 19.

Anul 2013 a fost incontestabil anul politic al lui Iurie Leancă, care potrivit analistului Anatol Ţăranu, a atins vîrful carierei sale politice de pînă acum şi a avut o prestaţie exemplară pe scena politică a Republicii Moldova.

Despre liderul PLDM, Vlad Filat, directorul „Politicon” a specificat că toate încercările de a-l detrona din topuri se soldează cu eşec. „Iurie Leancă şi Vlad Filat sunt două locomotive veritabile, care vor propulsa garnitura PLDM la alegerile parlamentare din 2014”.

La rîndul său liderul PCRM, Vladimir Voronin, a fost caracterizat ca adopînd „un comportament lamentabil de politician îmbătrânit”. Aşa şi este, doar că trebuia de remarcat că în comparaţie cu ceilalţi, Vladimir Voronin, este unicul lider de partid care a reuşit întotdeauna  să  acumuleze cele mai multe voturi de la electorat, asta deşi sondajele înclinau întotdeauna spre decăderea partidului, ceea ce nu este adevărat.

Politicienii şi partidele incluşi în Top 50 politicieni ai anului 2013, au fost apreciaţi de către 32 de experţi ai Politicon în funcţie de influenţa lor la adoptarea deciziilor majore în ţară, de popularitatea publică, vizibilitatea lor în mass-media şi de perspectivele politice. Punctele acumulate au fost împărţite la numărul de includeri ale politicianului pe lista lunară a celor 100 de politicieni propusă experţilor, astfel stabilindu-se punctajul final.

Pe cît de adevărat va fi, rămîne devăzut, cert este faptul că actualmente nu trebuie  să ne lăsăm duşi de val, şi să credem părerea celor 32 de experţi politizaţi şi cumpăraţi.

Despre moldoveni și Academia de Ştiinţe

Deşi Republica Moldova este un stat aflat în perioada sa incipientă, are o istorie destul de tumultoasă asemănătoare marilor imperii. Un război care ne-a marcat pe toţi şi continuă să o facă, staţionarea armatei a XIV-a pe teritoriul ţării, disputele aprinse despre limba pe care o vorbim şi istoria pe care o studiem.

Nu am nimic împotriva studierii limbii române, dar nu accept faptul să neglijăm totalmente ceea ce am obţinut timp de 23 de ani, în favoarea celor care îşi doresc atât de mult dispariţia Republicii Moldova de pe harta lumii.

Nu sunt de acord nici cu faptul că anume cei care apar zi de zi pe micile ecrane şi contribuie la formarea opiniei publice să nu cunoască nici un cuvânt în limba statului în care trăiesc. Deşi susţin că limba este moldovenească, recunosc cu mare uşurinţă, dacă nu și cu tupeu,   că nu înţeleg nicio boabă în această limbă.

Unde s-a mai auzit ca nemţii pe teritoriul Germaniei să vorbească o altă limbă, decât cea pe care o au, sau în ce alt stat existent pe globul pământesc în urma dobândirii cetăţeniei să vorbească o altă limbă decât cea a statului respectiv.

Cînd aud despre faptul, că Acdademia de Științe s-a pronunțat asupra denumirii limbii, mă umflă rîsul. Cei care pe timpul URSS țipau ziua miaza mare că limba este moldvenească, azi declară că e română. Există  suficiențio savanți (Vasile Stati, Ghidirim Gherasim, Sergiu Nazaria, Petru Șornicov) care consideră că limba este moldovenească.

Și dacă denumirea limbii o determină savanții care stau pe granturi romînești, cum de explicat faptul, că în Bulgaria și Macedonia, deși se vorbește o limbă, aceasta are două denumiri: bulgara și macedoneana? Cum de explicat că în Serbia, Croația, Muntenegru limba are trei denumiri, chiar dacă toți știu că este sîrbă?

Cum de explicat că în Flandra și în Olanda limba se numește diferit, fiind în esență aceeași? Cum își permit azerii, turcii și găgăuzii să-și numească limba diferit? Savanții doar le consideră identice? Iar cazahii și nogaii? Nu mai zic de tadjici și perși, care vorbesc două dialecte ale limbii farsi! Iar norvegiana bucmol și daneza nu este în esență aceeași limbă? Cum de își permite aceste națiuni să le numească diferit? Trebuie să-și ceară voaie de la “Academia de Năuci” din Moldova…

Probabil problema cea mai mare a noastră constă în faptul că nu ne impunem suficient de mult în faţa celor care ne hărţuiesc dorind să ne acapareze ceea ce am obţinut cu atâta greu.

În contextul dat este imposibil de şters peste noapte cu buretele rănile care mai persistă în memoria mamelor, taţilor, sau copiilor care şi-au pierdut apropiaţii în evenimentele din 1992.Pentru ce au luptat acești soldați?

Mai mult dât atât să-ţi auzi zi de zi apropiaţii care susţin că statul Republica Moldova are dreptul la existenţă fără ai subestima prea mult reuşitele, aşa cum extremele drepţi şi stângi o fac de fiecare dată motivând peste tot prezenţa Kremlinului şi a Cotroceniului.

Din această perspectivă, demersul lui Marian Lupu, care a declarat că art.13 din constituție nu trebuie modificat, și că în cel mai bun caz este nevoie de organizat un referendum pe acest subiect, îmi pare inspirat. La referendum vom afla cine are dreptate.  La referendum vom afla ce crede poporul cu adevărat despre limba și identitatea sa.

Anume referendumul, ca expresie a Voinței Poporului,  le va proiecta un pumn dur peste fizionomie tuturor celor care scuipă în identitatea națională, politică și lingvistică a statului Republica Moldova.

De aia și se tem acești slugoi de Voința Poporului. Dar nu le va merge. Adevărul, de fiecare dată, este de partea celor mulți.

Lovitură sub centură… pentru cei cu inima română

Membrii şi simpatizanţii PSD au protestat dis de dimineaţă în faţa Palatului Republicii, manifestându-şi nemulţumirea faţă de decizia Curţii Constituţionale de ieri, prin care Alexandru Tănase anunţa ferm şi tare „limba de stat a Republicii Moldova este limba română. Decizia fiind definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, şi va intra în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial.

În susţinerea PSD a venit şi preşedintele Parlamentului, Igor Corman care a exclamat că decizia dată poate fi susţinută doar de populaţia ţării prin intermediul unui referendum. La rândul său preşedintele democraţilor a declarat că hotărârea de ieri a Curţii Constituţionale nu înseamnă că articolul 13 din Constituţia ţării a fost anulat.

Nemulţumirele s-au manifestat în primul rând în rândurile populaţei, care susţin că problema dată trebuia abordată în anul declarării independenţii. Acum după 23 de ani nu mai este loc pentru limba română au declarat protestatarii.

Mai mult decât atât respectiva decizie ar putea contribui direct la înrăutăţirea situaţiei dintre conducerea de la Chişinău şi cea de la Tiraspol. Situaţia s-ar putea agrava şi cu minorităţile naţionale din UTA Găgăuzia, care susţin că deşi vorbesc limba rusă sunt moldoveni, iar limba ţării este limba moldovenească.

Totuţi dacă se desfășura referendumul privind denumirea limbii de pe urma situaţiei ar avea de pierdut doar Partidul Liber, care cu siguranţă la alegerile parlamentare ar avea puţine şanse să treacă pragul electoral.

Acum mai mult ca niciodată exponenţii partidelor de stânga se vor mobiliza întratât încât nu vor permite să câştige unioniştii, cu atât mai mult preşedintele României Traian Băsescu, care în nenumărate rânduri afirma că unirea Republicii Moldova cu România va avea loc automat după aderarea ţării la UE şi NATO.

Or, afirmţia dată a fost respinsă de demnitarii moldoveni, care au punctat ideea, că Băsescu promovează idei dubioase. Altfel spus, pentru I dată partidele de dreapta l-au pus la punct pe populistul de la Cotroceni.

Cum a fost spulberată ideea de unire sau Băsescu, groparul unionismului…

Eşecul evenimentelor din 1991-1992 au contribuit nemijlocit la detaşarea Republicii Moldova de România, astfel încercările Frontului Naţional de atunci condus de Iurie Roşca au eşuat.

Războiul de pe Nistru, proclamarea independenţei Găgăuziei a contribuit la fragmentarea statului, fiecare optând pentru propriul preşedinte, legislativ şi executiv.

Aprofundarea crizei economice din 1999, demiterea guvernului Sturza şi crearea coaliţiei PPCD-PCRM, au pus capacul multor aşteptări unioniste, Iurie Roşca trădând ideea unirii manifestată cu atâta înflăcărare pe parcursul anilor.

Alegerea lui Vladimir Voronin în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova în anul 2001 a permis apropierea de Federaţia Rusă şi distanţarea de România, care a înrâutăţit relaţiile între cele două maluri ale Prutului.

Între timp partidele unioniste au pierdut treptat şansa de a mai accede la guvernare, glasul lor fiind auzit doar în zilele de 27 martie, 1 şi 25 decembrie.

În 2004 are loc aderarea României la NATO, ulterior în 2007 la UE, ceea a permis trasarea frontierei între Republica Moldova şi România prin introducerea vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova.

Dobândirea cetăţeniei României a devenit un factor prea anevoios care a adus cu sine costuri suplimentare şi speranţe vagi de a fi român pentru cei cu buzunarele goale.
Revenirea partidelor de dreapta la guvernare în anul 2009 a permis trasarea vectorului european al Republicii Moldova ca stat independent şi suveran recunoscut pe plan internaţional.

De această dată, Ghimpu a fost cel care a trădat ideea unionistă, declarând pentru Komsomolscaia Pravda, că unirea celor 2 ţări nu se află pe agenda politică a AIE.

Parafarea Acordului de asociere cu UE în cadrul Summitului Parteneriatului estic de la Vilnius a oferit şansa Republicii Moldova să adere la comunitatea europeană doar prin efortul propriu.

În cazul dat mesajul transmis de preşedintele României, Traian Băsescu, prin care susţinea că o dată cu aderarea Republicii Moldova la UE şi NATO statul român se va putea reunifica definitiv cu R.Moldova, a fost spulberat de declaraţiile demnitarilor moldoveni la revenirea de la Vilnius.

În contextul dat Vlad Filat, Iurie Leancă şi Marian Lupu au reiterat faptul că unirea cu România nu va avea loc. Chiar şi unionista Ana Guţu a fost critică faţă de declaraţiile lui Traian Băsescu, care umbresc realizările Moldovei de la Vilnius şi toarnă apă la moara PCRM.

A fost prima dată în istoria Moldovei, cînd partidele naţionale au declarat ferm dezideratul edificării unui stat moldovenesc independent. Anume după Vilnius a fost lansată şi reiterată clar ideea naţională de fortificare a statului independent şi european Republica Moldova.

Prin aceste declaraţii, unionismul în Moldova se prăbuşeşte ca proiect politic. Elitele se pare, s-au unit în jurul unei alte idei. În perspectivă, aceasta ar putea asigura stabilitatea politică şi coeziunea naţională a ţării în jurul ideii europene, care devine un fel de killer al ideii româneşti.
În consecinţă, evenimentele din 1 decembrie de la Chişinău au fost realizate doar pentru nostalgicii unionişti, fiind totalmente umbrite de evenimentul parafării acordului de asociere cu UE.
Ideea europeană acum se transformă într-o adevărată idee naţională, care va marginaliza ideea unionistă. Asta şi datorită acţiunilor cu adevărat dubioase şi negândite ale lui Traian Băsescu, care a devenit groparul ideii unioniste în Basarabia.

Metodele extremei drepţi şi stângi în lupta contra Moldovei…

Partidele din Republica Moldova sunt într-o concurenţă acerbă spre determinarea vectorului şi a valorilor naţionale încă de la declararea independenţei. Toţi uitând de constituţia Republicii Moldova în care este stipulat că suntem un stat suveran şi independent, care are o istorie şi o poziţie în faţa structurilor internaţionale.

Am obosit s-o aud pe preşedintele PNL, Vitalia Pavlicenco strigând de fiecare dată, la toate canalele media „Unirea cu România”, de parcă aceasta ar fi unica oportunitate care ne-ar salva de sărăcia existentă.

La unison şi în tandem cu ea este şi Acţiunea Civică 2012, care susţinută de banii Bucureştiului, nu încetează să obosească populaţia cu acţiunile lor în preajma zilei de 1 decembrie. De parcă încercuirea Guvernului ar contribui oarecum la apropierea celor două maluri.

Deja şi Mihai Ghimpu a conştientizat faptul că unirea nu va avea loc niciodată, poziţionându-şi ideile spre apropierea de UE prin intermediul parafării Acordului Parteneriatului Estic de la Vilnius.

La polul opus PNL-ului se înscriu perfect acţiunile PSRM-ului în frunte cu Dodon, care propun crearea Moldovei Federale. Şi dacă în primul caz, 15 la sută din totalul cetăţenilor din Republica Moldova susţin unirea cu România, atunci acţiunea lui Dodon este susţinută doar de el şi membrii partidului pe care îl conduce.

Şi de această dată d-nul Dodon a uitat cu desăvârşire de suprafaţa Republicii Moldova, de poziţia autoproclamatei republici Transnistrene şi de statutul autonomiei. De asemenea uită că fiecare din aceste diviziuni este condusă de câte „un preşedinte” ales la rândul său în mod democratic. 


În acest fel despre ce fel de federalizare poate fi vorba? Cum poate Republica Moldova să fie condusă de un preşedinte şi un parlament bicameral (senat şi camera deputaţilor), aleşi de către populaţia celor trei subiecţi? Cum poate ţara avea un statut neutru şi demilitarizat, din moment ce suntem înarmaţi până-n măduva oaselor?


În Republica Moldova nu este loc pentru un preşedinte desemnat prin vot unanim de majoritatea populaţiei, dar altminteri de soluţiile lui Dodon şi Pavlicenco. Astfel, aceşti actori politici marginali aduc o mare doză de incertitudine şi instabilitate politică, provoacă conflicte civice şi interetnice, încercînd prin toate pîrghiile şi instrumentele pe care le deţin să deturneze parcursul european.

Speranţa lor constă în faptul, că prin marşuri, pichete, flasmoburi, vor repeta violenţele din Bălţi şi Cahul, compromiţînd imaginea ţării. În aşa caz, cine va semna acordul de asociere cu un stat, în care au apărut ciocniri şi violenţe interetnice?

Fiecare o face de pe propriul cîmp electoral. Astfel, extrema dreaptă şi extrema stîngă lucrează sincronizat contra interesului naţional. 

Treziţi-vă doamnelor şi domnilor politicieni şi coborâţi cu picioarele pe pământ!!!

Epicentrul politic şi revenirea PLDM

Toamna anului 2014 va fi cea mai fierbinte din istoria Republicii Moldova. De ea va depinde atât parcursul european al ţării cât şi soarta cualiţiei pro europene. Accederea acesteia în viitorul scrutin electoral va fi determinată nemijlocit de îndeplinirea angajamentelor asumate pe parcursul celor 4 ani de guvernare.

Aflat în mijlocul epicentrului politic, supus fragmentărilor nelimitate, zdruncinat atât de opoziţie cât şi de coaliţie, PLDM este unicul partid care a demonstrat pe parcursul timpului că obiectivele trasate de guvernul Filat continuate de executivul Leancă pot avea finalitate în termenul stabilit.

Anunţul făcut de preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, în cadrul unui briefing desfăşurat la Bruxelles, imediat după Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, potrivit căruia Comisia Europeană va prezenta o propunere legislativă pentru a ridica obligativitatea vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova a consolidat şi mai mult încrederea diasporei , autorităţilor şi a cetăţenilor.

După Barosso „Concluzia raportului Comisiei Europene este că Republica Moldova respectă toate etaloanele stabilite. Imediat după Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius vom propune ridicarea regimului de vize. Calea europeană trebuie să devină realitate”.http://www.jurnal.md/ro/news/barosso-vom-propune-anularea-regimului-de-vize-pentru-rm-1159321/.

Ideea a fost confirmată şi de ministrul afacerilor externe şi integrării europene, Natalia Gherman, care a spus că Comisia Europeană a anunţat că va recomanda ţărilor membre UE şi Parlamentului european excluderea Republicii Moldova din lista statelor care au nevoie de vize pentru a circula în spaţiul european. Recomandarea urmează să fie aprobată de UE până la sfârşitul lunii martie a anului viitor. http://www.ipn.md/ro/politica/58298. Dacă elementele se vor adeveri, atunci PLDM, spre deosebire de celelalte partide aflate la guvernare, îşi va suma toţi laurii la scrutinul electoral din noiembrie 2014. Această performanță îi va permite să obțină voturile de pe segmentele PL, PLR şi PD.

În contextul dat magazinele sociale, sistemul mixt, campania „respect pentru oamenii Moldovei” vor fi nesemnificative pentru marea majoritate a populaţiei.

Republica Moldova la un pas de ...

Semnarea pactului naţional pentru o Moldovă europeană în preajma Summitului de la Vilnius va contribui la impulsionarea demarării reformelor europene, dar şi la unificarea societăţii. Mai mult decât atât pactul va permite promovarea ideii europene în calitate de idee naţională.

Pentru realizarea semnării pactului este necesară coeziunea întregii societăţi, a elitelor, a forţelor politice, a societăţii civile, a cetăţenilor, indiferent de orientare, viziuni şi divergenţe doctrinare, consolidarea tuturor organizaţiilor societăţii civile, indiferent de domeniul de activitate, consolidarea tuturor cetăţenilor, indiferent de apartenenţa etnică şi limba vorbită.

Potrivit liderului PLDM, obiectivul de integrare europeană este unul vital şi nu are alternativă, de aceea Republica Moldova trebuie să – şi asume datoria ireversibilităţii procesului de integrare europeană.

„La Vilnius urmează să parafăm Acordul de Asociere, care prevede şi crearea Zonei de Liber Schimb cu UE. Textul acestui document este unul bun, dar trebuie să înţelegem că etapa post - Vilnius va fi una complicată. Va trebui să muncim şi mai mult pentru a semna acest Acord”, a spus Filat.

Parcursul european este susţinut şi de demnitarii europeni. Aici înscriindu - se perfect Rezoluţia Partidului Social Democrat din România cu privire la viitorul parteneriatului estic, inclusiv la viitorul Republicii Moldova. http://victoralexeev.wordpress.com/2013/11/13/rezolutia-partidului-social-democrat-cu-privire-la-viitorul-parteneriatului-estic/.

Concluzionând susţin că obiectivul de integrare europeană este unul vital pentru întreaga societate. Eficientizarea procesului depinde doar de semnarea pactului naţional pentru o Moldovă europeană.

Faţa nemachiată a PD

Schimbările recente petrecute în PD nu sunt întâmplătoare, precum întâmplătoare nu sunt nici mesajele lansate după retragerea a doi dintre cei mai importanţi membri ai partidului, Vlad Plahotniuc şi preşedintele de onoare Dumitru Diacov. Sursele din interiorul partidului susţin că deşi plecările celor doi la prima vedere par a fi benevole, în realitate cad sub incidenţa la câteva elemente foarte importante ce stagnează dezvoltarea partidului.

Una din cauzele vehiculate este antiratingul negativ al lui Vlad Plahotniuc, care plafonează negativ asupra imaginii partidului. De asemenea acuzaţiile de atac raider, scandalul din Pădurea Domnească, monitorizarea lui Plahotniuc şi căutarea lui Guma de Interpol.

Ulterior sondajele închise efectuate la comanda PD au demonstrat că actualmente partidul se bucură de încrederea a 4 % din populaţia ţării, deşi la parlamentarele din noiembrie 2010 a acumulat 12%, ceea ce indică că PD dispare treptat din vizorul propriului electorat cât şi din cel al viitoarei guvernări.

Retragerile lui Plahotniuc şi Diacov din legislativ au permis focusarea atenţiei tuturor mijloacelor de comunicare în masă pe liderul partidului. Marian Lupu fiind privit ca unicul salvatorul al PD.

Astfel, pentru a se revanşa, Lupu într-o perioadă restrânsă de timp a organizat un şir de conferinţe de presă, prin intermediul cărora îşi manifesta iniţiativa deschiderii în timpul apropiat a unui lanţ de magazine sociale cu conţinut sărăcăcios de produse alimentare.

Iniţiativa fiind combătută rapid de unii experţi, care au spus în cadrul unei emisiuni Tv, că proiectul social nicidecum nu va rezolva necesităţile persoanelor cu venituri mici. Mai mult decât atât, prin intermediul acestora urmărindu -se manipularea electoratului, cu un an înainte de alegerile parlamentare. http://www.jurnaltv.md/#asortiment-saracacios-pentru-saraci-7974796

Stranie este şi lansarea campaniei „Respect pentru oamenii Moldovei”, conţinutul căreia pe lângă faptul că se aseamănă cu cel al campaniei lansate de PLDM, http://tribuna.md/2013/09/20/vlad-filat-anunta-inceputul-campaniei, pare a fi lipsită totalmente de sens. Spre exemplu, care este menirea cetăţenilor să scrie scrisori UE? Ce, le va citi Fule sau Barroso? Care este sensul în informarea cetăţenilor despre avantajele UE, atunci când tu fiind la guvernare, nu ai făcut nimic timp de 4 ani, pentru a ne apropia de UE?

Chiar e ridicolă această abordare, trădând lipsa totală de idei şi soluţii. Speranţa democraţilor se reduce la intenţia de a mai călări odată ideea europeană, pentru a nimeri în legislativ şi a continua încă 4 ani practicile antieuropene.

Le va reuşi şi de această dată? 

PD este la limita disperării…

Recent, preşedintele Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor Victor Mocanu s-a postat din nou într-un show de prost gust. Personajul nefiind în stare să producă un sondaj ştiinţific sau cel puţin ancorat la realitate. De această dată a dat-o-n bară rău de tot.

Anterior, în vara anului 2009, individul ne asigura că PSD va trece pragul electoral de 6%, dar nu s-a întâmplat.Tot el se jura public, că AMN va depăşi în 2010 pragul de 6%, şi va deveni partid parlamentar, dar iarăşi a greşit.

De această dată, tipul a luat-o razna de tot.

În sondajul prezentat de el la 6 noiembrie, PLDM, are un reiting direct de doar 12% (cu indecişii -17%). Comparând datele sondajului cu cele ale alegerilor din 2010, când a acumulat 28,5%, rezultă că a scăzut de 2 ori, ceea ce este imposibil. PL tot a coborât de două ori, asta deşi la parlamentarele din 2010 a cumulat 10%, în prezent doar 5%.

PD, conform unor sondaje închise făcute la comanda lor, are 4%, pe când la individul respectiv acumulează 7%, iar prin calcularea indecişilor -10%. Deci, PD care la parlamentare a acumulat 12%, nu pierde mai nimic! Şi asta în pofida acuzaţiilor de atac raider, scandalul din Pădurea Domnească, monitorizarea lui Plahotniuc şi căutarea lui Guma de Interpol.

Vă daţi seama?

Din sondaj rezultă că  PLDM şi PL pierd cîte 50% din electorat, iar PD nici 15%. În schimb partenerul păpuşarului, care a luat cu împrumut câteva mln de lei de la Victoria Bank pentru a-şi ridica o căsuţă, Igor Dodon şi PSRM, acumulează tocmai 5%, fiind la limita pragului electoral!

Un argument că sondajul e produs la comanda lui Plahotniuc este şi faptul că Antimafia condusă de Sergiu Mocanu, nici nu figurează în liste, ceea ce este o măsluire crasă, o manipulare obraznică a datelor. În schimb, este pus invizibilul Partid Popular, condus de partenerul lui Plahotniuc, A. Oleinic. Acesta, ca printr-o minune înţeleasă doar V.M., se bucură de 8% încredere din partea populaţiei.

Interesantă mi-a părut şi remarca sociologului de cabinet. V.M. a recunoscut recent că 13%  din totalul respondenţilor chestionaţi ar vota pentru o altă formaţiune politică, care nu a fost  inclusă în liste. Cine este ea, domnule? Poate Antimafia, pe care aţi “uitat” s-o includeţi în liste, la ordinul păpuşarului, bineânţeles?

Sau poate pregătiţi terenul pentru Săşuca Tănase, proiect pregătit de Plahotniuc, ca pistă de refugiu, în caz de probleme cu PD?

Mai departe e vesel de tot. Voronin este prezentat ca fiind I, Filat al II- a, Chirtoacă al III-a, Lupu al IV-a.

Interesant însă este faptul, că Filat are doar 13% încredere, asta deşi în noiembrie 2012 avea peste 40%. Chiar aşa o scădere bruscă? Nici la capitolul reiting politicienii nu stau prea bine. Toţi având un reiting mai mic decît cel al partidelor, Filat are 13%, Chirtoacă -9%, Lupu -8%, etc. Atunci de unde partidele au reiting, ştiind-se faptul, că la noi se votează liderul? Şi cum atunci Dorin Chirtoacă are mai mult cu 4 %  decît însuşi PL?

Straniu, ca să nu zicem suspect, pare şi rezultatul obţinut în favoarea sistemului electoral mixt  pentru care, după cum se ştie, optează Plahotniuc. Potrivit altor  sondaje cetăţenii mai degrabă susţin alegerea directă a deputaţilor pe circumscripţii uninominale, ce este logic, deoarece doresc să-şi cunoască deputatul decât invers. De ex. BOP, din mai 2012, atestă următoarele cifre – 47% pentru uninominal şi doar 10% pentru sistemul mixt. Prin ce miracol la V.M. cifrele s-au inversat?!

Deci, la Victor Mocanu este terci în cap. Tipul nici nu a depus un efort minim pentru a face nişte corelări elementare, pentru a nu se compromite în asemenea hal. Sondajele cu mici excepţii sunt folosite la noi ca instrument de manipulare. Acest sondaj după cum vedem, nu este din categoria excepţiilor. Este o harabubură de date, o făcătură ordinară, care demonstrează un singur lucru.

PD este la limita disperării…

Mitingul din 3 noiembrie un show de prost gust

Deşi guvernare susţine ca numărul persoanelor prezente ieri în Piaţa Marii Adunări Naţionale depăşeşte peste 100 mii de oameni, numărul real al participanţilor a fost mult mai mic.

O bună parte din cei care trebuiau să fie la faţa locului, au profitat de transportul gratuit pus la dispoziţie, şi au venit la Chişinău nu pentru a participa la acţiunea pro – Europa, ci pentru aşi vizita rudele sau prietenii.

Nici cei prezenţi în PMAN nu au putut explica participarea lor la acţiune, dar nici ce este Sammitul Partenereatului Estic de la Vilnius. Ceea ce denotă o dată în plus că mulţimea a fost adunătă pentru a fi la număr, dar nicidecum pentru a fi informată corect despre însemnătatea celui mai important eveniment din istoria Republicii Moldova.

Reacţiile oamenilor au fost şi ele pe măsura discursurilor rostite de politicieni, în funcţie de numărul bălbâielilor ,de popularitate bucurându-se cei care au avut ceva de spus fără a citi de pe foaie.

Un lucru este cert, deşi nu au înţeles prea multe, oamenii s-au adunat pentru a susţine vectorul european al ţării, dar nicidecum pentru a face jocul politicienilor. Lucru demonstrat prin votarea în unanimitate a declaraţiei pro Europene, prin care şi-au asumat angajamentul să promoveze valorile europene în comunităţile din care vin.

Guvernul a fost încurajat să reziste tuturor presiunilor politice interne şi externe, iar guvernare a fost îndemnată să dea dovadă de unitate şi maturitate pentru cauza europeană, deoarece viitorul Republicii Moldova este în UE.

Dacă e aşa sau nu, rămâne de văzut, până atunci clasa politică de la Chişinău trebuie să conştienţizeze gravitatea situaţiei existente la moment şi să îndreptăţească lucrurile dacă doresc să fie votăţi la următorul scrutin electoral.

Doar prin efortul conjugat vom putea învinge

Participarea cetăţenilor la mitingul din 3 noiembrie va fi răspunsul manifestat faţă de opţiunea europeană, dar nicidecum faţă de partidele aflate la guvernare. Cetăţenii fiind conştienţi că succesul Summitului de Vilnius constitue unica oportunite spre reformarea societăţii.

Ziua de mâne va demonstra şi opoziţiei că parcursul european al Republicii Moldova este cel mai important angajament asumat vreodată de cetăţenii săi. De participarea cărora va depinde dezvoltarea ulterioară a ţării.

Prin efortul conjugat al tuturor mersul reformelor pe domenii va fi accelerat , iar sprijinul UE în dezvoltarea economică, independenţa energetică, piaţa comună de muncă, accesul fără vize mai aprofundat.

Actualmente menţinerea traseului european este unica alternativă a Republicii Moldova, iar cetăţenii neindiferenţi de soarta ţării vor fi prezenţi pe 3 noiembrie în Piaţa Marii Adunări Naţionale.