PD aruncă PL-ul la groapa istoriei

Dintotdeauna am considerat sondajele ca fiind cea mai simplă formă de manipulare a opiniei publice prin prezentarea unor date culese de la un număr limitat de persoane, care la rîndul lor fie sunt politizate fie indecise. Totuşi trebuie să recunosc că sondajul prezentat recent de Politicon a fost o mică exceptie.

Astfel, potrivit sondajului Politicon  înregistrăm următoarea situaţie: Partidul Liberal Democrat ocupă primul loc în Top 10 cele mai influente partide politice ale anului 2013, acumulînd 244 de puncte.

Pe locul doi se clasează Partidul Comuniştilor, cu 211 puncte, iar pe locul trei, cu 199 de puncte, este Partidul Democrat.

Partidul Liberal se plasează pe locul patru, iar locul cinci este ocupat de Partidul Liberal Reformator, recent constituit.

Clasamentul este continuat de Mişcarea Populară Antimafie, Partidul Socialiştilor din Republica Moldova şi Partidul Naţional Liberal. Locul nouă este ocupat de Partidul Popular din Republica Moldova, iar pe locul 10 s-a clasat Partidul Social Democrat.

Potrivit lui Anatol Ţăranu doar partidele care au ocupat primele trei poziţii au şanse să ajungă în Parlament în urma alegerilor parlamentare din 2014, iar PLR, formaţiune nou creată, trebuie să depună mai multe eforturi să iasă din zona incertitudinii pentru a putea trece pragul electoral. Mai mult decît atît PL nu are nici cea mai vagă şansă să ajungă în legislativ. Asta deşi curent, Mihai Ghimpu era ferm convins că în urma viitorului scrutin electoral partidul său nu va mai fi în opoziţie, ci în coaliţie.

De această dată marea bătălie pentru fotoliile din legislativ şi executiv se va da între PLDM şi PCRM, care vor acumula majoritatea voturilor. Pe cînd PDM la sigur va lua locul actualul PL, care treptat va fi eliminat din actul guvernării.

Trebuie să recunoaștem, că electoratul unionist este unul de 10-15%. Dacă PL va pierde acest electorat, PD l-ar putea acapara cu timpul.

Aici am mai multe agrumente. Plahotniuc este cum spune Vitalia Pavlicenco, un bun român. Adrian Candu, vice-spicherul legislativului, este chiar unionist. La fel e și Valentina Stratan, ministrul Pavel Filip, vice-ministrul Victor  Zubcu.

Dumitru Diacov a recunoscut că limba este română.  Aurel Băeșu, membru CC, care a legiferat limba romînă, este reprezentant PD.  Dacă e să credem zvonurilor că Curtea și personal Alexandru Tănase este controlat de Plahotniuc, atunci el își poate asuma laurii că a dat o lovitură de grație independenței Republicii Moldova, apropiind MAREA UNIRE.

Tot PD a susținut  interzicerea simbolicii comuniste, închiderea NIT, optimizarea școlilor rusești, introducerea istoriei românilor în școli și a BAC la această disciplină, legea antidiscriminare. Prime controlat de PD a difuzat filmul Golgota Basarabiei, care este rusofob prin definiție.

Să nu uităm, că grație faptului că Plahotniuc și Lupu l-au dus de nas foarte elegant pe Serghei Narîșchin, a fost posibilă crearea AIE 2.

Totodată, toți știu, că la Procuratura Generală încă din 2011 se află dosarul firmei Parstar, controlată de Mihai Ghimpu. Firma a prejudiciat statul cu vreo 500.000 lei. Dosarul este înghețat. Dar dacă PD va dori, dosarul ar putea fi resuscitat. Și atunci, s-a zis cu дядя Миша. Atunci și lui Dorin Chirtoacă îi vom zice good bye…

Așadar, PD poate pretinde la acest bazin electoral de 10-15% , care este unul stabil.  

Aceiaşi situaţie o atestăm şi la compartimentul top 50 politicieni ai anului 2013. Prim-ministrul Iurie Leancă ocupă primul loc urmat de preşedintele PLDM, ex-premierul Vlad Filat, şi de liderul PCRM, Vladimir Voronin.

Locul patru în top este ocupat de şeful statului, Nicolae Timofti. Primarul general al municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă, este pe locul cinci, fiind urmat de prim-vicepreşedintele PDM,Vlad Plahotniuc.

Liderul fracţiunii parlamentare a PLDM, Valeriu Streleţ, se situează pe locul şapte, iar liderul Partidului Democrat, Marian Lupu, pe locul opt. Acesta este urmat de vicepremierul Natalia Gherman, iar preşedintele Parlamentului, Igor Corman, încheie Top 10 din 50 cei mai influenţi politicieni ai anului.

Cele mai semnificative evoluţii în 2013 le-au avut vicepreşedintele Parlamentului, Liliana Palihovici (locul 17), care a urcat 25 de poziţii comparativ cu anul trecut. Cu 24 de poziţii s-a ridicat Natalia Gherman, iar Igor Corman – cu 19.

Anul 2013 a fost incontestabil anul politic al lui Iurie Leancă, care potrivit analistului Anatol Ţăranu, a atins vîrful carierei sale politice de pînă acum şi a avut o prestaţie exemplară pe scena politică a Republicii Moldova.

Despre liderul PLDM, Vlad Filat, directorul „Politicon” a specificat că toate încercările de a-l detrona din topuri se soldează cu eşec. „Iurie Leancă şi Vlad Filat sunt două locomotive veritabile, care vor propulsa garnitura PLDM la alegerile parlamentare din 2014”.

La rîndul său liderul PCRM, Vladimir Voronin, a fost caracterizat ca adopînd „un comportament lamentabil de politician îmbătrânit”. Aşa şi este, doar că trebuia de remarcat că în comparaţie cu ceilalţi, Vladimir Voronin, este unicul lider de partid care a reuşit întotdeauna  să  acumuleze cele mai multe voturi de la electorat, asta deşi sondajele înclinau întotdeauna spre decăderea partidului, ceea ce nu este adevărat.

Politicienii şi partidele incluşi în Top 50 politicieni ai anului 2013, au fost apreciaţi de către 32 de experţi ai Politicon în funcţie de influenţa lor la adoptarea deciziilor majore în ţară, de popularitatea publică, vizibilitatea lor în mass-media şi de perspectivele politice. Punctele acumulate au fost împărţite la numărul de includeri ale politicianului pe lista lunară a celor 100 de politicieni propusă experţilor, astfel stabilindu-se punctajul final.

Pe cît de adevărat va fi, rămîne devăzut, cert este faptul că actualmente nu trebuie  să ne lăsăm duşi de val, şi să credem părerea celor 32 de experţi politizaţi şi cumpăraţi.

Despre moldoveni și Academia de Ştiinţe

Deşi Republica Moldova este un stat aflat în perioada sa incipientă, are o istorie destul de tumultoasă asemănătoare marilor imperii. Un război care ne-a marcat pe toţi şi continuă să o facă, staţionarea armatei a XIV-a pe teritoriul ţării, disputele aprinse despre limba pe care o vorbim şi istoria pe care o studiem.

Nu am nimic împotriva studierii limbii române, dar nu accept faptul să neglijăm totalmente ceea ce am obţinut timp de 23 de ani, în favoarea celor care îşi doresc atât de mult dispariţia Republicii Moldova de pe harta lumii.

Nu sunt de acord nici cu faptul că anume cei care apar zi de zi pe micile ecrane şi contribuie la formarea opiniei publice să nu cunoască nici un cuvânt în limba statului în care trăiesc. Deşi susţin că limba este moldovenească, recunosc cu mare uşurinţă, dacă nu și cu tupeu,   că nu înţeleg nicio boabă în această limbă.

Unde s-a mai auzit ca nemţii pe teritoriul Germaniei să vorbească o altă limbă, decât cea pe care o au, sau în ce alt stat existent pe globul pământesc în urma dobândirii cetăţeniei să vorbească o altă limbă decât cea a statului respectiv.

Cînd aud despre faptul, că Acdademia de Științe s-a pronunțat asupra denumirii limbii, mă umflă rîsul. Cei care pe timpul URSS țipau ziua miaza mare că limba este moldvenească, azi declară că e română. Există  suficiențio savanți (Vasile Stati, Ghidirim Gherasim, Sergiu Nazaria, Petru Șornicov) care consideră că limba este moldovenească.

Și dacă denumirea limbii o determină savanții care stau pe granturi romînești, cum de explicat faptul, că în Bulgaria și Macedonia, deși se vorbește o limbă, aceasta are două denumiri: bulgara și macedoneana? Cum de explicat că în Serbia, Croația, Muntenegru limba are trei denumiri, chiar dacă toți știu că este sîrbă?

Cum de explicat că în Flandra și în Olanda limba se numește diferit, fiind în esență aceeași? Cum își permit azerii, turcii și găgăuzii să-și numească limba diferit? Savanții doar le consideră identice? Iar cazahii și nogaii? Nu mai zic de tadjici și perși, care vorbesc două dialecte ale limbii farsi! Iar norvegiana bucmol și daneza nu este în esență aceeași limbă? Cum de își permite aceste națiuni să le numească diferit? Trebuie să-și ceară voaie de la “Academia de Năuci” din Moldova…

Probabil problema cea mai mare a noastră constă în faptul că nu ne impunem suficient de mult în faţa celor care ne hărţuiesc dorind să ne acapareze ceea ce am obţinut cu atâta greu.

În contextul dat este imposibil de şters peste noapte cu buretele rănile care mai persistă în memoria mamelor, taţilor, sau copiilor care şi-au pierdut apropiaţii în evenimentele din 1992.Pentru ce au luptat acești soldați?

Mai mult dât atât să-ţi auzi zi de zi apropiaţii care susţin că statul Republica Moldova are dreptul la existenţă fără ai subestima prea mult reuşitele, aşa cum extremele drepţi şi stângi o fac de fiecare dată motivând peste tot prezenţa Kremlinului şi a Cotroceniului.

Din această perspectivă, demersul lui Marian Lupu, care a declarat că art.13 din constituție nu trebuie modificat, și că în cel mai bun caz este nevoie de organizat un referendum pe acest subiect, îmi pare inspirat. La referendum vom afla cine are dreptate.  La referendum vom afla ce crede poporul cu adevărat despre limba și identitatea sa.

Anume referendumul, ca expresie a Voinței Poporului,  le va proiecta un pumn dur peste fizionomie tuturor celor care scuipă în identitatea națională, politică și lingvistică a statului Republica Moldova.

De aia și se tem acești slugoi de Voința Poporului. Dar nu le va merge. Adevărul, de fiecare dată, este de partea celor mulți.

Lovitură sub centură… pentru cei cu inima română

Membrii şi simpatizanţii PSD au protestat dis de dimineaţă în faţa Palatului Republicii, manifestându-şi nemulţumirea faţă de decizia Curţii Constituţionale de ieri, prin care Alexandru Tănase anunţa ferm şi tare „limba de stat a Republicii Moldova este limba română. Decizia fiind definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, şi va intra în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial.

În susţinerea PSD a venit şi preşedintele Parlamentului, Igor Corman care a exclamat că decizia dată poate fi susţinută doar de populaţia ţării prin intermediul unui referendum. La rândul său preşedintele democraţilor a declarat că hotărârea de ieri a Curţii Constituţionale nu înseamnă că articolul 13 din Constituţia ţării a fost anulat.

Nemulţumirele s-au manifestat în primul rând în rândurile populaţei, care susţin că problema dată trebuia abordată în anul declarării independenţii. Acum după 23 de ani nu mai este loc pentru limba română au declarat protestatarii.

Mai mult decât atât respectiva decizie ar putea contribui direct la înrăutăţirea situaţiei dintre conducerea de la Chişinău şi cea de la Tiraspol. Situaţia s-ar putea agrava şi cu minorităţile naţionale din UTA Găgăuzia, care susţin că deşi vorbesc limba rusă sunt moldoveni, iar limba ţării este limba moldovenească.

Totuţi dacă se desfășura referendumul privind denumirea limbii de pe urma situaţiei ar avea de pierdut doar Partidul Liber, care cu siguranţă la alegerile parlamentare ar avea puţine şanse să treacă pragul electoral.

Acum mai mult ca niciodată exponenţii partidelor de stânga se vor mobiliza întratât încât nu vor permite să câştige unioniştii, cu atât mai mult preşedintele României Traian Băsescu, care în nenumărate rânduri afirma că unirea Republicii Moldova cu România va avea loc automat după aderarea ţării la UE şi NATO.

Or, afirmţia dată a fost respinsă de demnitarii moldoveni, care au punctat ideea, că Băsescu promovează idei dubioase. Altfel spus, pentru I dată partidele de dreapta l-au pus la punct pe populistul de la Cotroceni.

Cum a fost spulberată ideea de unire sau Băsescu, groparul unionismului…

Eşecul evenimentelor din 1991-1992 au contribuit nemijlocit la detaşarea Republicii Moldova de România, astfel încercările Frontului Naţional de atunci condus de Iurie Roşca au eşuat.

Războiul de pe Nistru, proclamarea independenţei Găgăuziei a contribuit la fragmentarea statului, fiecare optând pentru propriul preşedinte, legislativ şi executiv.

Aprofundarea crizei economice din 1999, demiterea guvernului Sturza şi crearea coaliţiei PPCD-PCRM, au pus capacul multor aşteptări unioniste, Iurie Roşca trădând ideea unirii manifestată cu atâta înflăcărare pe parcursul anilor.

Alegerea lui Vladimir Voronin în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova în anul 2001 a permis apropierea de Federaţia Rusă şi distanţarea de România, care a înrâutăţit relaţiile între cele două maluri ale Prutului.

Între timp partidele unioniste au pierdut treptat şansa de a mai accede la guvernare, glasul lor fiind auzit doar în zilele de 27 martie, 1 şi 25 decembrie.

În 2004 are loc aderarea României la NATO, ulterior în 2007 la UE, ceea a permis trasarea frontierei între Republica Moldova şi România prin introducerea vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova.

Dobândirea cetăţeniei României a devenit un factor prea anevoios care a adus cu sine costuri suplimentare şi speranţe vagi de a fi român pentru cei cu buzunarele goale.
Revenirea partidelor de dreapta la guvernare în anul 2009 a permis trasarea vectorului european al Republicii Moldova ca stat independent şi suveran recunoscut pe plan internaţional.

De această dată, Ghimpu a fost cel care a trădat ideea unionistă, declarând pentru Komsomolscaia Pravda, că unirea celor 2 ţări nu se află pe agenda politică a AIE.

Parafarea Acordului de asociere cu UE în cadrul Summitului Parteneriatului estic de la Vilnius a oferit şansa Republicii Moldova să adere la comunitatea europeană doar prin efortul propriu.

În cazul dat mesajul transmis de preşedintele României, Traian Băsescu, prin care susţinea că o dată cu aderarea Republicii Moldova la UE şi NATO statul român se va putea reunifica definitiv cu R.Moldova, a fost spulberat de declaraţiile demnitarilor moldoveni la revenirea de la Vilnius.

În contextul dat Vlad Filat, Iurie Leancă şi Marian Lupu au reiterat faptul că unirea cu România nu va avea loc. Chiar şi unionista Ana Guţu a fost critică faţă de declaraţiile lui Traian Băsescu, care umbresc realizările Moldovei de la Vilnius şi toarnă apă la moara PCRM.

A fost prima dată în istoria Moldovei, cînd partidele naţionale au declarat ferm dezideratul edificării unui stat moldovenesc independent. Anume după Vilnius a fost lansată şi reiterată clar ideea naţională de fortificare a statului independent şi european Republica Moldova.

Prin aceste declaraţii, unionismul în Moldova se prăbuşeşte ca proiect politic. Elitele se pare, s-au unit în jurul unei alte idei. În perspectivă, aceasta ar putea asigura stabilitatea politică şi coeziunea naţională a ţării în jurul ideii europene, care devine un fel de killer al ideii româneşti.
În consecinţă, evenimentele din 1 decembrie de la Chişinău au fost realizate doar pentru nostalgicii unionişti, fiind totalmente umbrite de evenimentul parafării acordului de asociere cu UE.
Ideea europeană acum se transformă într-o adevărată idee naţională, care va marginaliza ideea unionistă. Asta şi datorită acţiunilor cu adevărat dubioase şi negândite ale lui Traian Băsescu, care a devenit groparul ideii unioniste în Basarabia.