Vladimir Voronin are o calitate
extrem de rar întîlnită la politicienii de azi, aceea de-a crește președinți
pentru Moldova.
.......................................................
6 martie 2005,
Lupu accede în parlament pe listele
PCRM. 3 săptămîni mai tîrziu Voronin îl propune pe Marian Ilici la funcția de
președinte al parlamentului. 3 ani mai tîrziu Lupu, triunfător și plin de sine,
posibil gîndindu-se la acel moment că poate fi moștenitorul lui Lenin, prin
înlăturarea lui Voronin de la conducerea PCRM și-a țării, se hotărăște să –și
ia carnetul de partid. Între valorile
sale personale și cele ale PCRM „exista o compatibilitate dacă nu 100% cel
puțin de 90%”, susținea Lupu atunci. Compatibilitate care s-a spulberat imediat
ce Voronin a înțeles aluzia lui Ilici de-atunci. Astfel, după evenimentele din
aprilie 2009 și refuzul comuniștilor de-al propulsa la funcția de președinte, Lupu
părășește grabnic Partidul Comuniștilor. Întrebat de plecarea lui Marian Ilici,
Voronin a răspuns la rîndu-i cu o
întrebare: “de ce a intrat el în partid mai bine de un an în urmă şi care au
fost scopurile lui?”.
2 ani mai tîrziu,
mai exact 4 noiembrie 2011, PCRM este părăsit de alte vărfuri în care Voronin
s-a încrezut mereu: Dodon, Greceanîi, Abramciuc. Evident plecarea acestora n-a
fost la fel de pompoasă ca cea a lui Marian Ilici, însă destul de răsunătoare
pînă în prezent. Nu întîmplător Voronin îl cataloghează pe Dodon drept trădător.
Deși, spre deosebire de Marian Ilici, Dodon n-a divulgat scheletele din PCRM și
nici nu și-a privit fosta echipă cu dispreț, din contra a pledat mereu pentru
prietenie și colaborare de durată.
Ceea ce n-a
prevăzut Voronin, ca și noi toți de altfel, a fost succesul enorm obținut de
Dodon în cadrul alegerilor parlamentare din 2014, urmate de alegerile locale,
unde PSRM-ului i-a revenit cota de cîndva a PCRM.
Totuși, la moment
Voronin are o singură frică din cauza căreia nu poate dormi nopțile. Frica că
Dodon trădătorul o să-l detroneze în mod
democratic, ceea ce în cazul său s-a produs prin dictatură și control.
Nu în zadar,
Voronin ne îndemna la începutul verii să boicotăm alegerile prezidențiale, pe
motiv că niciun candidat n-ar fi mai destoinic pentru funcția de președinte, decît
a fost chiar el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu