Cînd Maia Sandu a fost sinceră cu noi?

Cu doar o zi înainte de expirarea dății stabilite de CEC, 23 septembrie, pentru depunerea semnăturilor în susținerea candidatului la funcția de președinte, și-a făcut apariția și Maia Sandu cu 25 de mii de semnături.   Deși, la emisiunea în Profunzime din 4 septembrie se lăuda că deține numărul necesar  pentru a fi înscrisă în cursa electorală, Maia Sandu a mai tărăgănat-o vreo 18 zile. Motivul?

Dornici să semneze pentru dna Sandu n-au prea existat. Personal, aflată întîmplător în preajma USM pe 15 septembrie, am urmărit preț de cîteva minute cum durează procesul colectării semnăturilor în susținerea dumneaei. Ce credeți că a urmat? În decurs de-o oră cît am staționat, de cortul Maiei Sandu s-au apropiat doar 4 persoane interesate de personalitatea ei, restul treceau indiferenți. Asta deși,  dna Sandu ne asigura pe toți încă pe 4 septembrie că totul e ok.

Despre gravele probleme din campanie ale doamnei Sandu îmi comunica și un coleg, care susținea că Maia Sandu se confruntă cu grave probleme în colectarea semnăturilor, iar șanșa de-a fi înclusă în cursa electorală stătea  sub semnul întrebării.

Cum așa?

Simplu, îmi explica colegul care venea să întărească replica lui Sîrbu.

Popularitatea de pe faceebook  nu înseamnă și susținere directă.

Structurile teritoriale sunt extrem de instabile, în multe cazuri dînsele lipsesc.

Nici chiar în Chișinău, Sandu nu prea are pe cine miza. Majoritatea s-au decis, inclusiv și indecișii au proiectată o idee, care la alegeri se va transforma în vot.

Nu uita că Maia a întrodus camerele de laut vederi, deci, tineretul automat o va boicota.

Lumea s-a deșteptat coinchidea colegul...

Atunci mi-a apărut și întrebarea, cînd Maia  a fost sinceră cu noi?

În decurs de 9 ani a consiliat guvernarea comunistă.

Continuă politica inițiată de PCRM, concesionarea instituțiilor de învățămînt.

A semnat pentru concesionarea aeroportul Chișinău și furtul miliardului.

Altfel spus,

Mai Sandu a acționat în unanimitate numai cu minciuni în speranța că-i va merge.

Maria are nevoie de ajutor. Suferă de Hidrocefalie decompensată

Alexandru şi Liliana Coşcodan, o familie aparent normală, însă, pe care  viața i-a marcat destul de greu.

Cu 14 ani  în urmă s-a născut Maria, primul copil al familei. Ceea ce l-a început părea o bucurie de nedescris s-a transformat rapid într-o tragedie. Maria, fetița lor,  a fost diagnosticată cu Hidrocefalie decompensată,retard motor şi psihoverbal grav,  cu un pronostic de viaţă limitat, motiv pentru care medicii au refuzat să-i acorde ajutorul necesar la timp.  

Acum , la 14 ani, Maria are un volum al capului în jur de 1 metru (90 cm) cu greutatea ( 20-25 kg ) şi o imobilizare  totală a corpului.

“Pe lîngă toate problemele pe care le are, Maria nu vede, nici nu vorbește”, mărturisește tatăl Alexandru.  

În cazul ei, ca și-n toate celelalte,  autoritățile se declară neputiincioase, acordîndu-i lunar doar pensia de invaliditate. Bani insuficienți pentru tratamentul Mariei.

Și dacă, preocuparea multora din noi acum este cum să obținem un tel ultra slim, atunci pentru părinții Mariei, lucrurile de primă necesitate, șervețelele umede și scutecele au devenit un lux.

Cei care vor să îmbuneze viața familiei Coșcodan  îl pot contacta pe tatăl Mariei  la numărul de telefon indicat:

0794 55 822 sau îi pot scrie pe facebook: Alexandru Coşcodan.

Orice ajutor contează!!!

O zi din viața Mariei vedeți aici https://www.gofundme.com/26n343jg

Comunista Sandu ne ține lecții de democrație

Maia Sandu nu este nici pe departe liberala care se afișează la moment, drept dovadă sunt petele din CV –ul ei.Urme de care nu -și amintește mai nimic acum.

Anul 2005, spre sfîrșitul mandatului lui Marian Ilici în fruntea Ministerului Economiei, Maia Sandu este angajată în cadrul instituției în funcția de șef al Direcției generale politici macroeconomice și programe de dezvoltare de către PCRM.

În 2006, în fruntea ministerului Economiei este delegat un alt comunist, de astă dată Igor Dodon, căreia Maia Sandu  i s-a subordonat fără careva probleme. Pe Dodon l-a consiliat mai mult de un an. Nu în zadar actualul lider al PSRM a recunoscut că este o profesionistă.

Apropo, dacă urmăriți atent campania electorală ve-ți observa că Sandu și Dodon nu se atacă pe criterii profesionale, ci strict geopolitice.

Spre sfîrșitul lui 2007 Sandu este parașutată de la Ministerul Economiei în postura de consultant pe reforma administrației publice centrale, Chișinău. Funcție pe care o deține exact pînă în 2009 cînd Voronin a fost expulzat de la guvernare.

În 2014, deși liberală aparent, Sandu se regăsește în guvernul condus de noul prim-ministru Gaburici. În presă s-a vehiculat cu vîrf și îndesat că Gaburici este foarte apropiat de Vladimir Voronin, fapt de  care Maia nu s-a bulversat, din contra   și-a continuat reformele începute în timpul guvernelor anterioare fără ca partidul comunist să se opună tranșant deciziilor sale. Nu exclud că la mijloc ar fi existat o înțelegere între cei doi. 

În loc de încheiere,

dnă Sandu explicați-mi și mie cum e să consiliezi PCRM-ul ani la rînd, ca acum s-o faci pe marea democrată?

Șansele lui „Buhăeș”

Actualmente, avem 14 concurenți electorali înregistrați în cursa electorală pentru prezidențiale, o mică parte arhicunoscuți, alții, din contra antrenați rapid în segmentarea votului. Chiar și așa pentru scurt timp toți vor îmbraca straie de președinție.

Șansa lui „Buhăeș”

Roman Mihăeș- nu mai este un mister că individul lustruiește pantofii păpușarului zi de zi. Anterior, scos doar la necesitate, actualmente, o piesă oarecare uzată zilnic la toate mediile păpușarului.

Trebuie să recunosc că ma surprins mesajul individului de-a candida la șefia statului. Și este clar că fără sprijinul constant al păpușarului, Mihăeș n-ar aduna nici 10 semnături de unul singur, nici chiar amicii de pahar din Nobel nu i-ar acorda sprijinul electoral. Dar asta-i altă întrebare.

Din toți concurenții independenți în cursa electorală Mihăeș are cele mai multe șanse să fie inclus în liste, respectiv să încurce concurenților de dreapta.

După cum s-a exprimat chiar candidatul  „am decis să candidez pentru că există pericolul real ca forțele anti – europene, anti – românești și anti – naționale să câștige alegerile prezidențiale”. Deci, preocuparea sa automat devine acapararea segmentului de lectorat concentrat masiv spre Andrei Năstase.

Concomitent, Mihăeș solicită CEC-ului și CCA-ului să sancționeze unii candidați pentru că au început înainte de vreme campania electorală, referindu-se la liderul DA a cărei campanie este neîntreruptă din mometul înaintării sale în fruntea partidului. Respectiv, Mihăeș deja pregătește opinia publică de o posibilă excludere a DA din cursa electorală.

Cu toată susținerea pe care o are Mihaeș acum nu va reuși să înregistreze succesele lui Popa din 2014, ba chiar nici un procent nu va lua.

PS. Cam 10 candidați din cei înregistrați în cursă vor să ne ademenească că pot conduce țara și din bar și de pe facebook.

Va reuși Usatîi să-l distrugă pe Năstase?

Renato Usatîi este ca întotdeauna un dobitoc care manipulează opinia publică reieșind din propriile interese, ghidate și coordonate nemijlocit cu Plahotniuc.  Nu întîmplător azi este prieten cu Andrei Năstase, mîine cu Igor Dodon, iar poimîne declară război lui Plahotniuc.

Unde-s mulți puterea crește

Năstase și-a început prietenia cu Usatîi pe fundalul unor proteste, orientate nemijlocit împotriva celor care aveau la bază conexiuni cu Plahotniuc, deci boicotul lui Năstase și a cetățenilor ce îl susțineau se referea inclusiv la haiducul de Bălți, lucru cu care Usatîi nicidecum nu s-a ofensat, din contra a continuat s-o facă pe victima în fața tuturor.

Iarna lui 2015, conștient de faptul că cu o mînă de oameni nu poate continua protestul, Andrei Năstase a făcut cel mai inteligent pas, prin alăturarea de mulțimea existentă în fața parlamentului. Impactul grupurilor de protestari a fost sesizat de toți, la numai 50 metri distanță, susținătorii lui Usatîi, prost crescuți și înduplecați de mici, au huiduit mulțimea ce se apropia de ei, în frunte cu Năstase. Gestul a fost luat în zeflemea chiar de Usatîi, care aflat atunci  la microfon n-a ezitat să rîdă pe seama noilor veniți. Posibil, credea că minunea consolidării cetățenilor îi aparține. Lucru total greșit. Evenimentul a culminat seara tîrziu cînd triul protestatar, Dodon, Năstase și Usatîi au semnat revendicările susținute de Platforma DA, printre care alegerea președintelui de către popor.

Bucuria n-a ținut prea mult

Imediat ce Curtea Constituțională s-a expus pe seama revendicărilor pretastatare, Usatîi dă lovitura de grație care submina întreaga muncă a platformei DA. Mai exact, Renato cerea boicotarea deciziei expuse de CC, ceea ce presupunea și anularea propriei semnături pusă pe revendicările protestatarilor. Pe urma acestei situații Renato, nu doar s- a victimizat, dar a și scuipat peste protestari.

Evident, protestele au continuat, dar  rezultatul a rămas cel stabilit inițial, alegeri prezidențiale nu și parlamentare.

Năstase mediatorul

La începutul acestei veri, Andrei Năstase îndemna forțele din opoziție să se așeze la masa tratativelor pentru a identifica un singur candidat pentru prezidențiale. Lucru acceptat imediat de Renato Usatîi care susținea la un moment dat „ că poartă discuții cu Igor Dodon și Andrei Năstase în vederea înaintării unui candidat unic din partea opoziției”. Formulă care a picat. Resetarea formatului de negocieri nidecum n-a adus careva clarități, din contra a stîrnit multe contraverse.

Astfel, după ce Usatîi a împărtășit ideea că PN va avea propriul candidat, Leancă a preluat tactica și el, pînă la final și Maia va proceda la fel.   Deși, în media pînă acum se vihiculează ideea că DA și PAS vor avea un singur candidat, este doar pentru al constrînge pe Năstase să cedeze.

Prietenul la nevoie se cunoaște?

Deși, Usatîi i-a dat cîteva șuturi în fund, Năstase așa și nu și-a învățat propria lecție. Din contra, a alunecat pe marginea prăpastiei. Pentru puțin timp, însă destul de intens și vizibil, Năstase a făcut ceea ce și-a dorit chiar Plahotniuc, distrugerea oponentului PDM pe eșchierul de stînga înainte de campania electorală ”Igor Dodon este omul lui Plahotniuc”.  Emblemă cu care primul a rămas pînă acum. Deci, nu Renato este prietnul lui Plahotniuc ci însuși Dodon. Nu exclud că au avut careva discuții, ba chiar înțelegeri, dar nu cred nici în varianta că-s cei mai buni prieteni precum e tandemul Plahotniuc – Usatîi. Ultimul nu se sfiește chiar deloc în ași etala întilnirile cu păpușarul, iar cetățenii o iau  deja  ca pe ceva firesc.

Apropo, platforma DA, partidul desprins din DA, precum și liderul acestuia zilnic sunt blamați la canalele lui Plahotniuc, iar Usatîi n-a sărit odată în susținerea prietenului Năstase. În schimb, știrbește continuu imaginea liderului DA cu lozinca „Plahotniuc se teme doar de mine și Năstase”. Un fel de votați candidatul meu că nu va fi cu nimic mai rău decît Andrei Năstase.  Nu întîmplător mulți zic că supriza campaniei va fi Ciubașenco și Dodon, nicidecum Năstase-Dodon.

PS. Cu Usatîi e ca și cum te-ai lega direct cu Plahotniuc. Te drege pînă la extreme, după te aruncă la gunoi.

Va reuși Năstase să-i doboare?

Voronin nu și-o va ierta dacă Dodon ajunge președinte

Vladimir Voronin are o calitate extrem de rar întîlnită la politicienii de azi, aceea de-a crește președinți pentru Moldova.  

.......................................................

6 martie 2005, Lupu  accede în parlament pe listele PCRM. 3 săptămîni mai tîrziu Voronin îl propune pe Marian Ilici la funcția de președinte al parlamentului. 3 ani mai tîrziu Lupu, triunfător și plin de sine, posibil gîndindu-se la acel moment că poate fi moștenitorul lui Lenin, prin înlăturarea lui Voronin de la conducerea PCRM și-a țării, se hotărăște să –și ia carnetul de partid.  Între valorile sale personale și cele ale PCRM „exista o compatibilitate dacă nu 100% cel puțin de 90%”, susținea Lupu atunci. Compatibilitate care s-a spulberat imediat ce Voronin a înțeles aluzia lui Ilici de-atunci. Astfel, după evenimentele din aprilie 2009 și refuzul comuniștilor de-al propulsa la funcția de președinte, Lupu părășește grabnic Partidul Comuniștilor. Întrebat de plecarea lui Marian Ilici, Voronin  a răspuns la rîndu-i cu o întrebare: “de ce a intrat el în partid mai bine de un an în urmă şi care au fost scopurile lui?”.

2 ani mai tîrziu, mai exact 4 noiembrie 2011, PCRM este părăsit de alte vărfuri în care Voronin s-a încrezut mereu: Dodon, Greceanîi, Abramciuc. Evident plecarea acestora n-a fost la fel de pompoasă ca cea a lui Marian Ilici, însă destul de răsunătoare pînă în prezent. Nu întîmplător Voronin îl cataloghează pe Dodon drept trădător. Deși, spre deosebire de Marian Ilici, Dodon n-a divulgat scheletele din PCRM și nici nu și-a privit fosta echipă cu dispreț, din contra a pledat mereu pentru prietenie și colaborare de durată. 

Ceea ce n-a prevăzut Voronin, ca și noi toți de altfel, a fost succesul enorm obținut de Dodon în cadrul alegerilor parlamentare din 2014, urmate de alegerile locale, unde PSRM-ului i-a revenit cota de cîndva a PCRM.

Totuși, la moment Voronin are o singură frică din cauza căreia nu poate dormi nopțile. Frica că Dodon trădătorul o să-l detroneze în mod democratic, ceea ce în cazul său s-a produs prin dictatură și control.

Nu în zadar, Voronin ne îndemna la începutul verii să boicotăm alegerile prezidențiale, pe motiv că niciun candidat n-ar fi mai destoinic pentru funcția de președinte, decît a fost chiar el.